Familia Smith

Familia Smith nu avea copii si s-a hotarat sa foloseasca un tata surogat pentru a-si putea intemeia o familie.

Intr-o zi, cand “tatal” trebuia sa vina, dl. Smith o saruta pe sotia lui si spune:

- “Hai ca eu am plecat. Tipul cu pricina trebuie sa vina dintr-o clipa in alta.”

Dupa o jumatate de ora un fotograf de copii suna la usa sperand sa vinda si el ceva.

- “Buna dimineata, doamna. Nu ma cunoasteti, dar am venit ca sa…”

- “Oh, nu e nevoie sa imi explicati. Va asteptam”, il intrerupe d-na Smith.

- “Chiar asa?” intreaba fotograful. “Pai atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii.”

- “Ce bine. Dar va rog, intrati si luati loc. Cu ce incepem?” intreaba d-na Smith, rosind.

- “Lasati totul in seama mea. De obicei eu incerc doua in cada, una pe canapea si poate cateva pe pat. Uneori si pe jos in sufragerie e distractiv; ai mai mult spatiu.”

- “In cada, pe jos in sufragerie? Acum nu ma mai mir ca n-am reusit sa fac nimic cu Harry.”

- “Sa stiti doamna, ca nici unul dintre noi nu va poate garanta ca de fiecare data iese bine. Dar daca incercam pozitii diferite, sunt convins ca veti fi multumita de rezultate..”

- “Sper sa terminam repede” suspina doamna Smith.

- “Doamna, in domeniul in care lucrez, e nevoie de timp. As vrea eu sa termin in cinci minute, dar n-ati fi multumita, sunt sigur de asta.”

- “Mie imi spuneti?!” exclama d-na Smith.

Fotograful isi deschide servieta si scoate un portofoliu cu pozele cu copii facute de el.

- “Acesta a fost facut pe acoperisul unui autobuz din centrul Londrei.”

- “Doamne fereste!!” exclama d-na Smith.

- “Si gemenii astia au iesit destul de bine daca ma gandesc cat de greu am lucrat cu mama lor.”

Fotograful ii da d-nei Smith poza.

- “Si ziceti ca era greu cu ea?” intreaba d-na Smith.

- “Da, foarte greu. Pana la urma am dus-o in parc ca sa facem treaba cum trebuie. Oamenii se tot imbulzeau care mai de care ca sa vada cat mai bine. Si asta mai bine de doua sau trei ore. Mama tot tipa si se agita. Cu greu am reusit sa ma concentrez. Apoi s-a lasat intunericul si am inceput sa ma grabesc. Pana la urma, cand veveritele au inceput sa-mi roada echipamentul, l-am impachetat si gata.”

D-na Smith face ochii mari.

- “Vreti sa spuneti ca v-au rontait, aaa……echipamentul?”

- “Exact. Ei bine, doamna, daca sunteti gata, eu imi instalez trepiedul ca sa putem trece la treaba.”

- “Trepiedul??” d-na Smith e din ce in ce mai palida.

- “Oh, da, trebuie sa folosesc un trepied ca sa-mi sprijin obiectul muncii. E prea mare ca sa-l tin in brate in timp ce ma pregatesc sa trec la actiune. Doamna? Doamna?….. Aoleu, a lesinat!”