Ala vechi cu pupaza
PUPAZA
In padurea cu alune
Aveau casa trei pitici
Vine pupaza si spune:
“Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant
ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si
disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala,
capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al
transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale
epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice
inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o
veritabila recrudescenta de esenta in ultima intanta- ludica,
torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant
hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de
rigurozitatea demersului stiitific, posesoare a unei naturi mai
curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare,
antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima
inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din
traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor
mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de
inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele
pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot
fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind
personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor
extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului
de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un
conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind
si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta
desemnata conventional ca “fiinta universala”, in care se regasesc
avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca
privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici
un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei
neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta
a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta
maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei
cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva .
Parerea mea.”
Epilog:
Pupaza a fost imediat impuscata!